joi, 24 iunie 2010


Secretul fericirii

Intr-o zi, un copil il intreaba pe tatal sau:

-Tata, spune-mi, care e secretul fericirii?


Nestiind ce sa-i raspunda la aceasta intrebare, tatal ii propune fiului sa-l urmeze. Ies din casa, tatal calare pe batranul magar, iar fiul lui urmandu-l pe jos. Cand i-au vazut, oamenii din sat au inceput sa acuze:

-Iata un tata nedemn! Sta calare pe magar, in timp ce fiul lui merge pe jos.

-Ai auzit, fiule? Sa ne intoarcem acasa, spuse tatal.


A doua zi ies din nou, dar de data aceasta tatal isi aseaza fiul pe magar, si-l insoteste pe acesta pe jos, tinand de capastru. Vecinii au inceput sa spuna:

-Iata un fiu nedrept! Nu-si respecta tatal si-l lasa sa mearga pe jos.

-Ai auzit, fiule? Sa ne intoarcem acasa, spuse tatal.


In ziua urmatoare se urca amandoi pe magar si pleaca. Locuitorii satului ii critica din nou pe tata si pe fiu:

-Ce oameni nedrepti! Nu-si respecta animalul si-l suprasolicita in felul acesta.

-Ai auzit, fiule? Sa ne intoarcem acasa, spuse tatal.


In urmatoarea zi tatal si fiul pleaca impreuna, carandu-si singuri bagajele in spate, magarul mergand lejer in spatele lor. Si de aceasta data vecinii gasira ceva sa reproseze:

-Ia uitati cum isi poarta singuri lucrurile! S-a intors lumea pe dos.

-Ai auzit, fiule? Sa ne intoarcem acasa, spuse tatal.


Intorsi acasa, tatal ii spune fiului:

-M-ai intrebat acum cateva zile care este secretul fericirii. Nu are importanta ce faci, va exista intotdeauna cineva care sa te critice.


Fa ceea ce iti place si vei fi fericit!
Issız Adam (Singuraticul)



Am vazut acest film acum ceva vreme, difuzat la Kanal D. Am stat nemiscata si emotionata in fata televizorului, urmarind fascinanta poveste de dragoste dintre cele doua personaje, poveste care mi-a smuls lacrimi peste lacrimi (ca o femeie ce sunt) si in care se regaseste, cumva, experienta oricui a suferit din cauza unei iubiri imposibile, dar vesnice intr-un mod ciudat.

Filmul suprinde cu multa finete sentimentele in detaliu si reuseste sa transmita emotiile. Este vorba despre o frumoasa poveste de iubire intre un el si o ea, in care el, un singuratic, e dependent de prostituate si de jocurile sado-masochiste, fiind incapabil sa se implice cu adevarat intr-o relatie serioasa, iar ea, o femeie sensibila si cu sete de iubire, incearca sa il invete pe acesta dragostea. Partial, reuseste sa-l transforme, insa nu indeajuns de mult incat sa-l determine sa renunte de tot la singuratatea de care era dependent. Din pacate, asa cum afirma ea la sfarsit, el nu va face altceva decat sa imprumute la nesfarsit vietile si trupurile altora, ca apoi sa le restituie.


Puteti viziona filmul cu subtitrare in engleza
aici sau pe siteul filmului, aici.


Cuiburile murdare

O porumbita isi schimba mereu cuibul. Mirosul puternic pe care il lasau cuiburile in timp era insuportabil pentru ea. Se planse de asta cu amaraciune, in timp ce vorbea cu o porumbita plina de experienta, batrana si inteleapta.
Aceasta din urma dadu de cateva ori din cap si zise: "Nu schimbi nimic, schimbandu-ti cuibul tot timpul. Mirosul care te deranjeaza nu vine de la cuiburi, ci de la tine".

(Nossrat Peseschkian - Povesti Orientale)

joi, 13 mai 2010


Indragostirea

E un mister de ce ne îndragostim.
E un mister cum se întâmpla.
E un mister când se întâmpla.
E un mister de ce unele iubiri cresc si e un mister de ce unele iubiri esueaza.

Poti sa analizezi acest mister si sa te uiti dupa motive si cauze dar nu vei reusi decât sa scoti viata din acel moment.

La fel cum însasi viata e mai mult decât suma oaselor si a muschilor si a impulsurilor electrice din corp, iubirea e mai mult decât suma intereselor, a atractiilor si a punctelor comune pe care doua persoane le împart.

Si asa cum viata e un dar ce vine si pleaca când vrea, la fel si venirea iubirii trebuie luata ca un dar de nepatruns ale carui cai nu pot fi analizate.

La un moment dat, sper ca cel putin o data în viata ta - darul iubirii va veni la tine înflorit pe deplin, si îl vei lua si-l vei celebra în toata frumusetea sa inexprimabila. Acesta e un vis pe care toti îl împartasim.

Cel mai adesea, va veni si te va acapara, te va celebra pentru un moment fugar apoi va trece mai departe.

Când aceasta se întâmpla persoanelor tinere, ei adesea încearca sa se agate de iubire si sa o tina pentru ei, refuzând sa vada ca e un dar ce e dat liber si un dar ce la fel de liber pleaca.

Când înceteaza sa mai iubeasca, sau când persoana pe care o iubesc simte spiritul iubirii plecând, ei încearca cu disperare sa recucereasca iubirea pierduta în loc sa accepte darul ce a fost si sa treaca mai departe.

Vor raspunsuri acolo unde nu sunt raspunsuri. Vor sa stie ce e în neregula cu ei, ce o determina pe cealalta persoana sa nu-i mai iubeasca, sau încearca sa schimbe ceva la cel iubit, gândindu-se ca daca câteva lucruri minore ar fi diferite, iubirea va înflori din nou.

Dau vina pe circumstante si spun ca daca pleaca împreuna departe si încep o viata noua, iubirea lor va creste.

Ei încearca orice pentru a da un înteles lucrurilor ce s-au întâmplat. Dar nu exista alt înteles dincolo de însasi iubirea, si pana când nu vor accepta caile ei misterioase, vor trai într-o mare de suferinta.

Trebuie sa stii lucrurile acesta despre iubire si sa le accepti. Trebuie sa tratezi ce îti aduce cu blândete.

Daca te trezesti îndragostit de cineva care nu te iubeste, fii blând cu tine însuti. Nu e nimic in neregula cu tine. Iubirea pur si simplu nu a ales sa ramâna în inima celeilalte persoane.

Daca descoperi pe cineva care te iubeste si tu nu o iubesti, simte-te onorat ca iubirea a venit si a batut la usa ta, dar refuza cu blândete darul pe care nu-l poti întoarce. Nu profita si nu cauza durere. Cum tratezi iubirea este cum te tratezi pe tine însuti, toate inimile simt durerea si bucuria la fel, chiar daca vietile si caile noastre sunt diferite.

Daca te îndragostesti de cineva si ea se îndragosteste de tine iar apoi iubirea alege sa plece, nu încerca sa o recuperezi sau sa cauti un vinovat. Las-o sa plece. Exista un motiv si exista un înteles. Vei întelege în timp.

Adu-ti aminte ca nu tu alegi iubirea. Iubirea te alege pe tine. Tot ce poti de fapt sa faci e sa o accepti în tot misterul ei atunci când intra în viata ta. Simte cum te umple pâna la preaplin apoi deschide-te si ofer-o celor din jur.

Da-o înapoi persoanei care a trezit-o la viata în tine. Da-o celor care o desconsidera. Da-o lumii din jurul tau cum poti mai bine. Aici e unde gresesc multi îndragostiti. Traind atât de mult fara iubire, înteleg iubirea doar ca pe o nevoie. Ei vad inimile lor ca pe locuri goale care vor fi umplute de iubire, si încep sa priveasca iubirea mai degraba ca pe ceva ce curge spre ei decât dinspre ei.

Prima pala a unei iubiri noi e un preaplin, dar pe masura ce iubirea lor se raceste, ei revin la a vedea iubirea ca pe o necesitate. Înceteaza sa fie persoane ce genereaza iubire si devin persoane ce cauta iubirea. Ei uita ca secretul iubirii este ca e un dar si ca singurul mod de a o face sa creasca e sa o oferim gratuit.

Tine minte aceasta si pastreaz-o lânga inima ta. Iubirea are timpul ei, propriile ei anotimpuri si propriile ei motive pentru a veni si pentru a pleca. Nu o poti mitui, nu poti sa o constrângi sau sa o convingi sa ramâna. Tot ce poti face e sa o îmbratisezi când soseste si sa o dai mai departe când vine la tine. Dar daca ea alege sa plece din inima ta sau din inima persoanei pe care o iubesti nu poti face nimic si nu ar trebui sa faci nimic.

Iubirea a fost din totdeauna si va ramâne pentru totdeauna un mister. Bucura-te ca a venit sa traiasca pentru un moment în viata ta.

Daca-ti tii inima deschisa, va veni din nou.

(sursa aici)

sâmbătă, 24 aprilie 2010


Intelepciunea hakimului
(Dupa Saadi)


Un sultan se afla pe un vas impreuna cu unul dintre cei mai buni servitori ai sai. Servitorul, care nu mai fusese inainte luat in calatorie - de fapt, copil al muntilor fiind, nici macar nu vazuse vreodata coasta - statea in burta goala a vasului si striga, tipa, tremura si se vaicarea. Toti erau binevoitori cu el si incercau sa-i potoleasca frica, dar bunatatea lor ii ajungea numai la urechi, nu si in inima fricoasa. Stapanul abia mai putea suferi sa auda tipetele servitorului si calatoria peste apele albastre, sub cerul albastru, nu mai era o placere pentru el.


Atunci, hakimul cel intelept, doctorul, se apropie de el si ii spuse: "Inaltimea voastra, cu permisiunea voastra, eu pot sa il calmez." Fara sa ezite vreo clipa, sultanul ii dadu permisiunea. Hakimul le ordona marinarilor sa il arunce pe servitor peste bord; marinarii ii facura asta plangaciosului mai mult decat bucurosi. Servitorul se zvarcoli in apa, incerca sa traga aer si sa apuce de marginea barcii, implorand sa fie luat inapoi la bord. Asa ca il trasera sus de par. Din acel moment, statu foarte linistit intr-un colt. Nimeni nu mai auzi un cuvant de spaima din gura lui. Sultanul, uluit, il intreba pe hakim: "Ce intelepciune e cuprinsa in fapta ta?"


Hakimul raspunse: "El n-a gustat niciodata sarea marii. Si nu a stiut cat de mare era pericolul in apa. Asa ca nu putea sti cat de minunat este sa aiba scandurile viguroase ale barcii sub el. Numai cel care infrunta pericolul poate aprecia valoarea pacii si a linistii. Tu, care ai intotdeauna destul sa mananci, nu cunosti gustul painii de la tara. Fata pe care tu nu o consideri frumoasa este cea care-mi place mie. E o diferenta intre un om care isi are iubita langa el si un om care tanjeste, in asteptarea ei."


(Nossrat Pessechkian - "Povesti orientale")

Interviu cu Eva de Vitray - despre rugǎciune şi pelerinaj în islam Introducere Capitolul Al-Fatiha - Deschizătoarea 1. În numele lui Dumneze...