Konya si Rumi

Proaspat intoarsa din Konya, dupa o vizita la Shams Tebrizi, Rumi Mevlana si Eva de Vitray, m-am gandit sa traduc cateva pasaje din editia in franceza a operei in proza a lui Rumi: Fihi-Ma-Fihi - Le livre du Dedans (Cartea launtrului). Traducerea din persana in franceza a fost realizata de Eva de Vitray. 

Moscheea si mormantul lui Shams din Tabriz, cel care i-a fost maestru spiritual lui Rumi. 

"Ale lui Dumnezeu sunt ostirile cerurilor si ale pamantului" (Coran 48;4). Aceste cuvinte sunt armatele Adevarului: ele deschid cetatile la ordinul Lui si le cuceresc. Daca Dumnezeu porunceste unor mii de calareti sa intre intr-o astfel de cetate, dar fara sa o cucereasca, asta vor face. Daca Dumnezeu ordona unui singur calaret sa o cucereasca, acesta va deschide poarta cetatii si o va face. I-a trimis lui Nimrod un tantar pentru a-l distruge. 

Cand misticii stiu ca totul vine de la Dumnezeu, nimic nu mai conteaza. Speram ca veti intelege aceste cuvinte prin urechea voastra interioara. Acolo e castigul. Caci pot veni mii de hoti din exterior care nu vor reusi sa deschida usa cetatii, daca in interior nu se gaseste un complice care sa ii ajute. Mii de cuvinte din exterior, daca nu sunt confirmate de interior, sunt inutile. Asa cum e copacul care nu are umiditate in radacina: mii de suvoaie de apa i-ar fi inutile. Ar trebui sa aiba inainte putina umiditate in radacina, apoi apa l-ar putea salva. 

"Daca lumina vede o suta de mii de oameni

ea nu coboara decat asupra acelui a carui esenta este lumina". 

Atata timp cat in suflet nu straluceste o lumina, nu vom putea niciodata sa vedem lumina. Fara aptitudine sufleteasca, nimic nu e posibil.

Mausoleul lui Rumi 

Fiinta umana trebuie sa renunte la toate placerile si toate gratiile, care nu sunt decat reflectia si imaginea lui Dumnezeu. Ele nu sunt eterne, sunt eterne in raport cu Dumnezeu, dar nu in raport cu creaturile. 

Asa sunt razele de soare care stralucesc in case: in ciuda luminii pe care o emana, ele raman inerente soarelui. In momentul in care soarele apune, lumina se stinge. Trebuie sa devenim soare pentru a elimina teroarea separatiei. 

"Discul solar este locul retragerii mele. 

Cum ar putea sa acopere lumina noaptea straina?"

Exista daruire si cunoastere. ("bakht" - a oferi; "takht" - a aborda). Unii fac donatii si favoruri, dar nu au cunoastere; altii au cunoastere, insa nu ofera nimic. Omul care reuneste aceste doua calitati este foarte favorizat, este de neegalat. Asa e omul care merge fara sa stie daca este pe o autostrada sau pe o poteca: el merge orbeste fara speranta de a auzi glasul cocosului sau de a gasi indiciile unor locuinte. Cat de mare este diferenta intre acest ratacit si altul care cunoaste foarte bine traseul: cunoasterea le intrece pe toate.

"Acesta este un Coran Prea-cinstit

dintr-o Carte ascunsa.

Sa nu-l atinga decat cei curati,

caci este o Pogorare de la Domnul lumilor!"

(Coran 56;77-80)

Ca un iubit; atata timp cat exista in tine un pic de dragoste fata de tine insuti, iubitul nu ti se va arata si nu vei fi vrednic sa te unesti cu el. Nu te va accepta. Trebuie sa renunti complet la tine insuti si la lume, sa iti devii dusman, pana cand Prietenul isi intoarce privirea catre tine. Religia noastra nu lasa inima pana cand nu o duce la Dumnezeu si o detaseaza de ceea ce nu ar trebui sa aiba. 

Profetul a spus: "Din acest motiv nu ai pacea, pentru ca intristarea e o varsatura (o voma) a primelor bucurii; cata vreme mai exista resturi in stomacul tau, nu ti se va da nimic sa mananci. In timpul vomei, nimeni nu mananca. Cand scapam de varsaturi, mancam ceva. Asa si tu, asteapta, si hraneste-te cu tristete, deoarece atunci cand suntem in tristete, suntem in varsaturi. Dupa voma vine bucuria fara griji, ca o floare fara spini, ca un vin care nu ameteste. 

In lume nimic nu e mai dificil decat sa suportam imposibilul. Tu citesti cu glas tare o carte cu vocalizare impecabila. Cineva e asezat alaturi de tine si citeste gresit aceeasi carte. Il poti suporta? Nu e posibil. Dar daca nu ai fi citit cartea, pentru tine ar fi fost totuna daca acea persoana citeste bine sau nu, intrucat n-ai fi putut discerne intre ceea ce este corect si ceea nu este. Prin urmare, a indura imposibilul necesita un efort mare.

Trebuie sa intelegem ca toata lumea, oriunde s-ar afla, este inseparabil legata de propria ei nevoie. Fiecare creatura este aproape de ceea ce are nevoie si este atasata in permanenta acestei nevoi. "Nevoia fiintei este mai aproape de ea decat mama si tata, este legata de ea". Aceasta nevoie e lantul pe care il trage inainte si inapoi ca pe un capastru. Este imposibil ca cineva sa se ataseze de un lant, cand dorinta lui e sa scape de catuse. Este imposibil ca cineva care vrea sa se elibereze sa caute sa fie inlantuit. Neaparat este o alta persoana care l-a inlantuit. Cineva care este in cautarea sanatatii nu se poate imbolnavi, caci este imposibil sa fie in acelasi timp in cautarea bolii si a sanatatii.

Cand vei alege calea detasarii, vei acumula victorii.

Unele cuvinte sunt pline de valoare, pe cand altele sunt lipsite de insemnatate, insa se aseamana: e nevoie de un critic cunoscator pentru a distinge originalul de imitatie. Distinctia este credinta, iar necredinta absenta deosebirii. Nu vezi tu cum, pe vremea lui Faraon, toiagul lui Moise s-a transformat in sarpe, la fel si lemnul si corzile magicienilor? Cel care nu avea capacitatea de a distinge a perceput totul fara sa vada vreo diferenta, insa cel care putea sa vada limpede a reusit sa deosebeasca magia de adevar si a devenit credincios datorita discernamantului. Noi stim deci ca (,) credinta inseamna discernamant. 

Era un shaykh care isi lasa discipolii in picioare, cu bratele incrucisate, in prezenta lui. A fost intrebat: "Oh, shaykh, de ce nu iti lasi discipolii sa stea jos? Nu e un comportament demn de dervisi, ci de emiri si regi". El a raspuns: "Taceti! Eu vreau ca ei sa respecte aceasta metoda pentru a putea beneficia de ea. Chiar daca respectul se gaseste in interior, aparenta ("zaher") este invelisul care desemneaza ce e ascuns ("batin")".

Ce este invelisul? De pe invelisul unei scrisori ne dam seama de cine este scrisa si cui ii este adresata. De asemenea, de pe coperta unei carti putem sa stim despre ce este vorba in aceasta. Respectand infatisarea si prosternarea, precum si statul in picioare, cineva poate intelege ce respect exista in inima acelei persoane si in ce fel Il respecta pe Dumnezeu; daca in aparenta nu demonstram acest respect, e evident ca in interior exista o lipsa de respect.

Nu stii tu ca refuzul de a raspunde este un refuz si ca tacerea este raspunsul pentru prosti? Faptul ca un copac nu creste este un raspuns refuzat, deci neaparat un raspuns. Fiecare gest pe care omul il face este o intrebare/cerere; ceea ce i se intampla, tristete sau bucurie, reprezinta raspunsul/replica. 

Cand vreti sa mergeti intr-un anumit loc, in primul rand inima voastra merge intai acolo, priveste si se intreaba despre conditiile care exista acolo; apoi sufletul revine si va ia si corpul cu el. 

Rugaciunea nu consta in a face in fiecare zi doar "qiyam", "ruku" si "sujud". Scopul rugaciunii este acela de a te face sa ramai permanent in starea din timpul rugaciunii, chiar daca dormi sau esti treaz, citesti sau scrii: in toate starile nu trebuie sa ramai fara amintirea lui Dumnezeu, astfel incat sa te poti mentine "staruitor in rugaciune" (Coran 70;23). 

Aceasta expresie, "Ana'l Haqq", a aparut din forma corporala a lui Mansur Al-Hallaj. S-a crezut ca a fost Mansur cel care a pronuntat-o. In realitate nu a fost el, ci Dumnezeu. Dumnezeu cel mare vorbeste in toate limbile, dar putini oameni Il aud. 

Omul are trei stari. In prima nu-I pasa de Dumnezeu, el iubeste si slujeste pe toata lumea, ca e vorba de o femeie, de un barbat, de bunuri, de copii, de o piatra sau de lut, dar nicidecum pe Dumnezeu. Apoi, in momentul in care dobandeste o anumita cunoastere si anumite informatii, nu-L mai slujeste decat pe Dumnezeu. Dupa care, pe masura ce avanseaza in aceasta stare, tace; nu zice: "Nu Il slujesc pe Dumnezeu" si nici "Il slujesc pe Dumnezeu". El se afla dincolo de aceste doua stari. Dumnezeul tau nu e nici prezent, nici absent, caci El este Creatorul prezentei si absentei.

Sunt foarte multi oameni care nu au puterea sa suporte "prezenta"; deci starea lor devine mai buna in "absenta". De asemenea, toata lumina zilei vine de la soare; dar daca cineva ar privi toata ziua soarele, n-ar mai putea sa vada nimic, ar orbi. Deci pentru el ar fi mai bine sa isi vada de treburile zilnice si sa se abtina sa se uite la soare. La fel, in fata unui bolnav, pomenirea unor mancaruri gustoase il stimuleaza sa dobandeasca putere, insa prezenta alimentelor respective ar putea sa ii dauneze.

Coranul este ca o tanara mireasa: incerci sa ii scoti voalul, insa ea nu-ti arata chipul. 

In momentul in care tanara mireasa, care reprezinta sensul Coranului, isi scoate voalul

imparatia credintei este lipsita de necazuri. 

Mormantul Evei de Vitray, cea care si-a dedicat viata lui Rumi prin traducerile si lucrarile sale pe tema sufismului. Dorinta ei a fost de a fi ingropata in Konya, in cimitirul de langa Mausoleul lui Mevlana.