Carturarul si conducatorul de camile

Intr-o caravana ce strabatea desertul era odata un predicator invatat, care era atat de intelept, incat a luat cu el saptezeci de camile, fiecare impovarata de cufere grele. In ele nu era nimic altceva decat cartile carturarului despre invataturile din trecut si prezent. Incarcatura aceasta de carti era numai o picatura din ocean, in comparatie cu stiinta pe care predicatorul o ducea in capul sau.

Insotea caravana un biet conducator de camile, despre care se stia ca avea credinta ca noul Profet venise. S-a intamplat, desigur, ca intr-o zi predicatorul l-a chemat pe conducatorul de camile. "Stii cat sunt de cunoscut printre carturarii tarii si in intreaga lume", ii spuse el. Vezi cele saptezeci de camile ce poarta numai o particica din cunoasterea mea. Cum se face ca tu, un simplu conducator de camile in haine zdrentuite, care nu a fost niciodata invatat sa scrie si sa citeasca, care nici macar nu a fost la scoala, ca sa nu mai vorbim de universitate, poate indrazni sa creada ca noul Profet a venit?"

Conducatorul de camile a stat umil in fata barbatului elegant, s-a inclinat politicos si a spus: "Efendi, stapanul meu. N-as fi indraznit niciodata sa stau dinaintea ta si sa-ti adresez cuvintele mele saracacioase. Dar acum tu m-ai intrebat. Voi incerca sa-ti arat ce gandesc printr-un mic exemplu. Stapane! Esti stapanul unei minunate comori a cunoasterii, pe care mi-ar placea sa o compar cu cele mai fine perle din mare. Aceste perle sunt atat de valoroase, incat trebuie sa fie tinute intr-un cufar splendid decorat, invelite in stofe moi, catifelate. Fata de toate acestea, cunoasterea mea este aidoma pietrelor obisnuite pe care calcam prin desert.
Dar imagineaza-ti soarele rasarind. Isi trimite razele spre noi. Stapane, iata intrebarea mea pentru tine: Ce anume prinde razele soarelui si le reflecta stralucirea? Perlele tale pretioase, in temnita lor de catifea, sau jalnicele mele pietre de pe marginea drumului?"
(Nossrat Peseschkian - Povesti orientale)