Cantecele de leagan ale mamelor kurde

Cantecele de leagan sunt melodii ale inconstientului adormit al mamelor de-a lungul timpului si in toate culturile. Aceste cantece folclorice reflecta credintele, aspiratiile si modul de viata ale fiecarei epoci. Din punct de vedere sociologic, cantecele de leagan mai pot fi considerate ca un tipat sugrumat al femeilor oprimate de injustitie si de inegalitatile sociale care marcheaza puternic comunitatile fondate pe structura patriarhala a celulei familiale.

In acest context sociologic particular, cantecele de leagan cantate de mamele kurde pentru a-si adormi copiii sunt expresia orala a durerii redata prin cuvinte si ritmuri muzicale. Cantecele lor sunt rasunetele unor proteste discrete - in cea mai stricta intimitate a casei, acolo unde nu exista decat mama si copilul - impotriva fatalitatii unui destin marcat de injustitie si dificultatii unei vieti pline de durere si privari.
In cantecele lor de leagan, mamele kurde aleg cele mai frumoase si mai simple cuvinte, permitand stabilirea unei relatii intime cu lumea copiilor. Melodia blanda si agreabila, muzicalitatea vocii materne calmeaza copilul, il destind si termina prin a-l adormi. Celebrul scriitor iranian Sâdegh Hedâyat scrie despre acest subiect: "Cantecele de leagan au legaturi foarte intime cu mentalitatea infantila. De aceea, ele nu cad niciodata in desuetudine, caci niciun alt cantec nu le poate inlocui."
Cand un copil plange, mama lui intelege instinctiv daca ii e foame, daca ii e sete, daca ii e frig sau daca ii e rau. Astfel, atunci cand ea canta un cantec de leagan pentru a-si adormi copilul, ii insufla instinctiv copilului spiritul prieteniei, dragostei, frumusetii:

"Cant un cantec de leagan pentru copilul meu drag

Ca vantul nordului sa vina sa-i mangaie parul,

Cant acest cantec de leagan din tot sufletul,

Ca al meu copil sa adoarma pe o perna de flori.

Cantecul meu de leagan e cald si perna lui e facuta din pene de gasca.

O caravana vesela si colorata soseste de departe.

Ai venit pentru a asista la o casatorie

Si pentru a oferi un sarut dulce mamei tale."

In zilele noastre, cu dezvoltarea foarte rapida a mediei, a internetului si a canalelor de televiziune, locuitorii marilor orase si a regiunilor industrializate se indeparteaza din ce in ce mai mult de cultura lor folclorica, si mamele nu mai canta cantece de leagan pentru a-si adormi copiii. Dar in mediile rurale si in regiunile nomade ale Kurdistanului, inca mai exista sansa sa auzi o mama cantandu-i copilului ei.
Cantecele de leagan fac parte din literatura orala a Kurdistanului. Folclorul, traditiile, obiceiurile vechi, credintele etnice si religioase constituie fundamentele identitatii culturale a poporului kurd, si fac obiectul studiilor sociologice si antropologice. Cantecele de leagan au fost compuse, intr-un trecut foarte indepartat, deseori de mame analfabete, care nu aveau deloc cunostinte muzicale sau literare. Totusi, cateva din aceste bucati muzicale, cum este cantecul de leagan al mamelor din Sanandaj, sunt la fel de frumoase ca operele poetilor si a compozitorilor clasici:

"O Doamne, pe dragostea muntelui Avalan-Kouh,

Niciodata ochii sa nu-ti fie posomorati.

Dormi, copilul meu drag, dormi!

Desertul si campia sa-ti fie dulce perna.

Dormi, copile drag, dormi!

Inchide-ti o clipa ochii dulci pe aceasta lume.

Tu esti lumina ochilor mei, sufletul trupului meu,

Tu esti ceea ce am mai pretios in lume.

Dormi, copilul meu, in curand vei face o frumoasa calatorie,

Si vei fi ghidat de aripile ingerilor.

Dormi, copile, este atat de tarziu.

Noaptea e intunecoasa si lumea la fel de dura ca si piatra."

Mamele sunt primii invatatori ai copiilor. Cantecele lor de leagan sunt pline de lectii provenind din mostenirea experientelor trecute. Intr-un cantec de leagan al mamelor din Mahâbâd, mama isi cheama copilul sa cunoasca realitatile lumii exterioare si sa-i ofere pretioase lectii despre mediul inconjurator. In acest cantec, destinat fetitelor, mama ii ureaza cel mai bun destin, ca a sa fiica sa devina intr-o zi cea mai fericita femeie din tot satul:

"Esti ca Leyla, iubita lui Majnoun.

Esti ca busuiocul care rasare aproape de rau,

Si fara tine lumea nu-i decat un miraj.

Te voi aseza intr-un palanchin

Pentru a te prezenta printului.

Astfel ii ofer printului o minunata domnisoara."

Alte cantece de leagan povestesc despre plangeri ale mamelor care-si doresc ca fiicele lor sa cunoasca un viitor mai bun, nu o soarta trista ca a lor. Cu acest cantec, de exemplu, o mama isi poarta fiica la umbra copacilor, pentru a o invata, in mijlocul naturii, secretele unui alt mod de viata, acela al dervisilor. Isi invata copilul sa inteleaga secretele naturii si diferitele anotimpuri ale anului, si sa priveasca pasarile care zboara fericite deasupra campiilor, dorindu-si ca a sa fiica sa cunoasca libertatea pe care ea nu a cunoscut-o niciodata:

"M-am asezat in fata salasului batranilor

Iti iau leaganul si il asez,

In munti, la umbra palmierilor.

Dormi, copile, dormi!

Iti iau leaganul si il pun la umbra salciilor plangatoare,

Ca tu sa inveti ce e o salcie plangatoare,

Si ce inseamna sa plangi.

Te voi acoperi cu mantia dervisilor,

Ca tu sa inveti felul lor de viata.

Voi pune leaganul tau in fata suflarii vanturilor,

Ca tu sa cunosti vantul nordului,

Ca sa cunosti singuratatea muntilor,

Ca sa cunosti zilele proaste si timpul prost.

Dormi, copilul meu, dormi!

Dormi in fata vantului din nord si in fata lui Ziryan.

Invata sa fii!

Invata sa traiesti in caldura verii.

Invata sa traiesti singur in frigul muntelui.

Invata, copilul meu, invata.

Viata, asta e.

Aceea e viata.

Calmeaza-te! Dormi bine, copilul meu!

Fie ca toti oamenii buni sa se roage pentru tine!"

Luand ca exemplu toate societatile traditionale, Kurdistanul este teatrul diferitelor forme de discriminare sexuala, carora femeile le cad victime. Intr-o societate dominata de barbati, femeia trebuie sa aduca pe lume un baiat pentru a profita de un anumit nivel de respect si de un minim drept familial si social. Un cantec de leagan al mamelor din Oshnavieh ne relateaza amaraciunea femeilor care nu au baieti. De-a lungul acestui cantec, femeia ii transmite fiicei sale durerea de a fi femeie intr-o societate patriarhala:

"Sunt tinta reprosurilor si calomniilor prietenilor si dusmanilor.

Am devenit nebuna ca Majnoun.

Tu nu esti baiat, si eu sunt repudiata, gonita de acasa.

Tu esti singura mea fiica,

Tu esti forta mea, viata mea.

Tu vei fi singura care vei ramane cu mine, atunci cand voi fi batrana.

Cer deci ajutorul Seicului Nourani.

Esti fetita mea draga, dar nu esti baiat.

Iar eu sunt tinta reprosurilor si calomniilor prietenilor si dusmanilor."

Un cantec al mamelor din Kermânshâh, apartinand dialectului Kalhor, relateaza o petrecere de casatorie intr-o societate traditionala. Toti locuitorii satului muncesc impreuna, in timp ce tatal tanarului casatorit - simbolul puterii patriarhale - se instaleaza pe o terasa si bea lapte proaspat. Unii pregatesc masa pentru nunta (din orez), in timp ce altii canta si danseaza. Mireasa si cortegiul sau trebuie sa traverseze vai si campuri de bumbac ca sa ajunga la casa mirelui:

"De pe campul de bumbac pana la vale,

Sunt strigate de bucurie, si frumosul miros de orez si busuioc.

Tot satul intreg simte nunta.

Mirosurile se amesteca, si tinerii danseaza Tchopi.

Sunt voci de fete si de baieti care canta impreuna.

Exista bucurie peste tot, si surorile mirelui danseaza.

Toate privirile sunt intoarse catre munti."

Cantecul de leagan al mamelor din Islâmâbâd Qarb, in provincia Kermânchâh, este plin de imagini si metafore, ceea ce permite existenta unor diferite interpretari. Acest cantec relateaza istoria unei mame care descrie vecinilor povestea vanatorii de cerbi facuta de fiul sau curajos. Trebuie amintit faptul ca lupta impotriva animalelor salbatice si a monstrilor e puternic conotata in cultura iraniana dupa Antichitate. Aceasta simbolizeaza lupta impotriva binelui si raului, conform imaginii luptei lui Rostam impotriva monstrului alb.

"O vecini! Sa stiti bine!

Fiul meu este cel care a vanat cerbul, acest mare cerb de sapte ani.

Rugaciunea oamenilor buni i-a dat forta.

In noaptea intunecata cerbii erau terifiati

Cand au simtit praful de pusca.

Fiul meu cel drag, curajos si fara teama

Este cel care a ucis cerbul, cu forta bratelor sale si cu pusca sa.

Lasati-l sa intre in casa, ca sa omoare si cerbul din sufletele noastre."

In regiunile frontale intre Iran si Irak, membrii tribului kurd Djaf, traiesc in special din cresterea animalelor. Ca sa aiba un acces permanent pe pajisti, tribul trebuie sa faca in fiecare an doua calatorii sezoniere. El se instaleaza in imprejurimea locului Soleymânieh (Irak) si intra catre provinciile iraniene din Kurdistan si Kermânchâh primavara. Cantecele mamelor din acest trib, cu dialectul Sourani, sunt marcate de teme epice si religioase. Unul dintre aceste cantece de leagan povesteste ca, in timpul detentiei unui tata de catre dusmani, mama ii transmite sufletului copilului ei spiritul rezistentei si al apararii impotriva tiranilor:

"Cant un cantec pentru a te adormi,

Ca raul sa ramana departe de tine.

Ii rog pe batranii dervisi ca tu sa traiesti mult timp,

Ca sa devii tata si bunic.

Il cer batranului intelept din Bagdag sa te protejeze.

Cant un cantec pentru a te adormi,

Pe o perna din pene de gasca.

Poate iti schimb scutecele un pic prea puternic,

Dar fac asta ca sa nu ai mai tarziu catuse si lanturi.

Dormi, copilul meu, este foarte tarziu.

Tatal tau este in inchisoare, a picat pe mainile dusmanului.

Te hranesc cu laptele meu, ca tu sa-ti eliberezi tatal,

Si ca tu sa-l readuci in patria lui."

Cantecul de leagan face parte, dupa cum am subliniat, din literatura orala, si apartine in mod esential femeilor. Dar influenta ei e mare in randul populatiei din Kurdistan, astfel incat marii poeti clasici sau moderni din Kurdistan precum Hajar, Qâneh, Mollâ Avâreh, Bikas si Pariz Djahâni, s-au inspirat din cantece de leagan traditionale, atat sub aspectul formei, cat si al continutului, pentru a compune poeme ce fac astazi parte din capodoperele literaturii kurde. Fâeq Bikas, tatal celebrului poet kurd Shirkou Bikas, a fost un revolutionar care a luptat mult timp impotriva colonizatorilor britanici. El a compus un poem, inspirandu-se din cantecele de leagan traditionale, pentru a transmite fiului sau Shirkou sentimente umane si patriotice:

"Tu esti fluturele alb din gradina mea inflorita.

Dormi fara frica in bratele mele.

Dumnezeu sa te protejeze si ingerii cerului sa te legene.

Iti doresc sa nu fi niciodata trist in viata, caci tu esti fiul meu Shirkou.

Esti kurd si esti singur si fara ajutor ca toti kurzii.

Vreau sa fii la fel de curajos ca si leul,

Sa fii fructul arborelui Kurdistanului."

In final, trebuie sa ne amintim de un cantec de leagan compus de Ahmad Shalmâshi, alias Mollâ Avâreh, care a luptat impotriva represiunilor suferite de kurzi, conduse de ultimul rege pahlavi. Intre anii 1967-1968 s-a alaturat unui grup de combatanti kurzi condus de Soleymân Moïni, pentru a lupta in numele libertatii. Cantecul pe care l-a compus a intalnit un mare succes in acea perioada:

"Imi doresc sa fii luptator, ca toti strabunii tai.

Eu te cresc si vreau sa nu fi niciodata temator.

Trebuie sa fii intelept, educat si curajos,

Ca sa stii sa sari ca o pantera si sa te lupti ca un leu.

Trebuie sa fii inteligent si rezonabil,

Ca sa nu ai frica nici sa lupti, nici sa fii capturat de dusman.

Dormi, copilul meu, dormi!

Si trezeste-te maine pentru a racni cantecul libertatii."

(sursa aici)


Pentru o mama de kurd...

Despre rai si iad

Domnul îi arată unui rabin Iadul și Raiul: ”Îți voi arăta Iadul”, a spus Domnul, și l-a condus pe rabin într-o cameră, în care, de jur împrejurul unei uriașe mese rotunde, era adunat un grup de oameni disperați, înfometați peste poate.

În mijlocul mesei era așezată o cratiță mare, cu tocană, mai mult decât suficientă pentru a-i sătura pe toți. Aroma tocăniței era îmbieroare, de-i lăsa gura apă rabinului. cu toate acestea, nici unul dintre cei aflați la masă nu mânca. Fiecare dintre mesenii așezați ținea în mână o lingură cu coadă foarte lungă, suficient de lungă pentru a ajunge la cratița cu tocăniță, însă prea lungă pentru ca mâncarea să poată fi adusă la gură.
Rabinul a văzut că suferința lor era teribilă și și-a aplecat capul cu milă.

”Acum am să-ți arăt Raiul”, a spus Domnul, și au intrat într-o altă cameră, identică cu prima – aceeași masă uriașă și rotundă în mijloc, aceeași cratiță enormă plină cu tocăniță în mijlocul ei, aceleași linguri cu cozi foarte lungi, și cu toate acestea în aer plutea veselia; fiecare părea bine hrănit, toți erau durdulii și exuberanți. Rabinul nu putea înțelege și privi spre Domnul: ”Este simplu” spuse Domnul ”dar necesită o anumită îndemânare. Vezi tu, oamenii din camera asta au învățat să se hrănească unii pe alții!”

(sursa aici)

Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu


Daca in tine dainuie chipul unei iubite, pictat in inima, iti este casa intreaga lume.

La fel ca si cartea, ravasul se citeste prin adulmecare, pipaire, atingere. Din pricina asta, desteptii spun: "Ia citeste, sa vedem ce zice scrisoarea!" Iar prostii spun: "Ia citeste ce scrie!" Iscusinta consta in a citi nu numai ceea ce sta scris, ci si ravasul, in intregime.

Important este ca pictura, prin frumusetea sa, sa te indemne sa pretuiesti bogatia vietii, dragostea, culorile lumii create de Dumnezeu, sa te indemne la cugetare si la credinta.

Pictura este tacerea mintii, muzica ochiului.

Cel mai adanc aspect al picturii este sa vezi ceea ce se vede in intunericul lui Dumnezeu.

Pentru ca Dumnezeu a voit ca pictura sa fie o sarbatoare, spre a-i arata celui care stie sa priveasca ca lumea insasi e o sarbatoare.

Inainte de pictura era intuneric, iar dupa pictura tot intuneric va fi. Ne amintim ca Dumnezeu ne-a spus "sa fim", laolalta cu vopselele, cu harul si cu dragostea noastra. A-ti aminti inseamna a sti ce ai vazut. A sti inseamna a-ti aminti ce ai vazut. A vedea inseamna a sti fara a-ti aminti. Prin urmare, a picta inseamna a-ti aminti de intuneric. Dragostea de pictura a marilor maestri este dorinta de a reveni, odata cu culorile, la intunericul lui Dumnezeu, stiind ca vazul si culorile au fost zamislite din intuneric. Cel care nu are memorie nu-si aminteste nici de Dumnezeu, nici de intunericul Sau. Pictura tuturor maestrilor cauta, in culori, acel intuneric profund din afara timpului.

Oare dragostea sa fie aia care-l tampeste pe om, sau doar tampitii se indragostesc?

Nu dorim, de fapt, sa putem picta un lucru cunoscut, cu toate luminile sale, ci un lucru pe jumatate intunecat, pe care nu-l cunoastem.
-Eu nu cunosc deloc moartea aceea, a zis miniaturistul care urma sa ma picteze ceva mai tarziu.
-Cu totii cunoastem moartea, a zis batranul.
-Ne temem de ea, dar n-o cunoastem.
-In ceea ce te priveste, picteaza-ti propria teama, a zis batranul.

Uneori, ideea de a face adevarul sa vorbeasca, asa cum este el, te poarta spre nesinceritate.

-Bine, dar atunci care este intelesul tuturor... intelesul tuturor acestor... care este intelesul acestei lumi? "Taina" am auzit in mine. Sau poate: "Iubeste!"

Elif: Pictura inseamna sa insufletesti ceea ce vede mintea, spre sarbatoarea ochiului.
Lam: Ochiul se strecoara in pictura atat cat sa vada in lume si sa-i slujeasca mintii.
Mim: Prin urmare, frumusetea inseamna redescoperirea de catre ochi, in lume, a ceea ce mintea cunoaste de la bun inceput.

Unii sustin ca Dumnezeu si cu mine am facut atunci un targ. Potrivit acestui fel de a judeca, eu L-as ajuta pe Dumnezeu sa-si puna robii la incercare si m-as potrivi sa le iau mintile; cei buni sunt hotarati si nu ratacesc calea, pe cand cei rai cad prada carnii, pacatuiesc si, in felul asta, se pravalesc in Iad. Ceea ce am facut eu este foarte insemnat, pentru ca, daca toata lumea s-ar duce in Rai, nimeni n-ar mai putea fi bagat in sperieti, pentru ca treburile lumii si ale statului nu pot fi implinite doar cu binele, pentru ca raul este la fel de trebuincios ca binele, pentru ca pacatul este la fel de necesar ca piosenia.

Ce poate fi mai frumos decat sa incerci sa-ti amintesti, privind cele mai frumoase imagini ale lumii, de lumea pe care a vazut-o Dumnezeu?

Daca nu visezi cu ochii deschisi, timpul ramane incremenit.

Doar nestiutorii cu minte de gaina cred ca vor ajunge in Iad pentru ca au mancat, fara a baga de seama, carne de porc. Un adevarat musulman stie insa ca teama de Iad nu a fost zamislita pentru a-l inspaimanta pe el, ci pe ceilalti.

Nu pot spune ca am inteles pe de-a-ntregul de ce poetii persani compara de secole gura noastra, a femeilor, cu calimara, dupa cum compara si madularul acela cu condeiul de trestie. Nu pot spune ca am priceput ce se afla in dosul acestor comparatii, a caror obarsie a fost uitata, dat fiind faptul ca au fost repetate neostenit, pe de rost: micimea gurii? Tacerea misterioasa a calimarii? Faptul ca Dumnezeu este un pictor?


Este o carte sublima. In culori. Si despre culori. Despre cuvinte, dragoste, arta, pictura, Dumnezeu.
Merita atentia si timpul cuvenit, va veti imbogati sufleteste, e cu adevarat fascinanta.

Inainte de ultima chemare la rugaciune

Atat de mult isi dorea o moschee cu o cupola bleu-turcoaz; un minaret nu foarte inalt si un batranel care sa urce acolo, in fiecare zi, dimineata, dupa-amiaza si seara pentru a canta "Allah-o Akbar". (Dumnezeu e cel mai mare)

Isi dorea atat de mult sa aiba un minuscul bazin bleu azur; o sala de rugaciune plina de matanii, pietre si valuri de rugaciune.

Visa sa traiasca intr-un vechi cartier cu batrane femei amabile care asteapta cu nerabdare ora apunerii soarelui si chemarea la rugaciune: "Hayy-e alassalâ". (trezeste-te sa te rogi)

Vai, cartierul sau nu avea moschee. Ingerii, care aveau cunostinta de visul lui, ii spusera:
-Daca aici nu exista moschee, construieste-ti tu una in tine insuti!

El incepu sa rada si zise:
-Un vis frumos, dar imposibil! Nu am nimic: nici materiale, nici forta, nici experienta.

Ingerii spusera:
-Moscheea pe care o vei construi tu va fi diferita. Furnizeaza-ne materialul si noi o vom construi.

Raspunsul lui nu fu decat un suspin.

El nu stia ca, de fiecare data cand suspina, de fiecare data cand invoca, de fiecare data cand murmura numele lui Dumnezeu, de fiecare data cand o lacrima cadea din ochii sai, o caramida se punea una peste alta si peretele moscheii lui se ridica. Si astfel ca, putin cate putin, o moschee fu ridicata, o moschee ale carei materiale nu erau decat cuvinte, dragoste si rugaciuni si ale carei tigle smaltuite erau facute din lacrimi.

Astfel, el contrui o moschee fluida, splendida, pura ca dragostea, si peste tot unde mergea, isi purta moscheea cu el. Astfel, locuinta sa deveni moschee, cartierul sau deveni moschee si, de asemenea, orasul sau deveni moschee.

Toti oamenii sunt zidari, constructori ai moscheii planului desenat de Dumnezeu. Si tu, de asemenea, construieste-ti propria moschee inainte ca ultima chemare la rugaciune sa fie lansata.

(dedic acest poveste in special shakukai, sa o ajute ingerii sa-si construiasca moscheea visata :) Si tuturor celor care visati sa purtati vesnic in suflet o moschee, o biserica, o sinagoga sau orice fel de templu. Ingerii sunt dispusi sa va ajute, e nevoie doar sa le furnizati materialele necesare :) Sursa povestii aici)

Quand je pense à toi - Issa Valeh


Quand je pense à toi

Je pense à l’Art, au poétique

A être au monde, à la solitude

Je pense au poème, au lyrisme

Au midi de l’été, au blanc de l’hiver

Je pense à l’attente, au narcotique

A l’automne jaune, au printemps clair

Je pense au limpide, à la musique

Au bleu du ciel, au vert de la mer

Je pense au départ, à l’exotique

Aux moments de bonheur, à l’arbre, à la fleur

Je pense à l’Amour, au romantique.

(sursa aici)

Cand ma gandesc la tine
Ma gandesc la Arta, la poezie
La existenta in lume, la singuratate
Ma gandesc la poem, la lirism
La mijlocul verii, la albul iernii
Ma gandesc la asteptare, la anestezic
La toamna galbena, la primavara transparenta
Ma gandesc la puritate, la muzica
La albastrul cerului, la verdele marii
Ma gandesc la inceputuri, la exotism
La momentele de fericire, la copac, la floare
Ma gandesc la Dragoste, la romantism.

Insulele Mauritius

Cu gandul la liniste si relaxare, mi-am adus aminte de blogul unui prieten care a avut norocul sa locuiasca o perioada de timp in insulele Mauritius. Din pacate, si-a cam lasat povestea neterminata, cu siguranta mai avea inca multe de descris. Mai ales ca povestea atat de bine... Insa blogul lui merita vizionat si citit, macar pentru poze, care prezinta un coltisor de rai. Locul e o buna destinatie exotica pentru vacanta.

Blogul este acesta http://cristiancalinoiu.blogspot.com/ .
Mi-am permis sa-i fur o poza minunata si sa o postez aici, ca imagine pentru titlul subiectului. O singura privire asupra unui asemenea peisaj e de ajuns sa simti ca Dumnezeu exista.

Iubirea divina

"Atunci cand exista intr-adevar iubirea, iubitorul devine hrana Iubitului si nu Iubitul constituie hrana iubitorului, caci Iubitul nu poate fi continut in capacitatea iubitorului (...). Fluturele care a devenit iubitor al flacarii are ca hrana, atata timp cat el este inca la distanta, lumina acestei aurore. Semnul iluminarii de zori il cheama si il intampina. Dar el trebuie sa continue sa zboare pana cand o atinge. Iar cand a atins-o, el nu mai inainteaza spre flacara, ci flacara e cea care inainteaza in el. Nu flacara ii este hrana, ci el este hrana flacarii. Si aici se afla un mare mister. Timp de o fugara clipa el devine propriul sau Iubit (de vreme ce el este flacara). Si in aceasta consta perfectiunea sa."

"Nobila este intentia iubirii, caci pretinde Iubitului o calificare sublima. Aceasta exclude posibilitatea ca Iubitul sa poata fi prins in mrejele uniunii. Fara indoiala ca in acest sens, atunci cand i s-a spus lui Iblis (Satan): "Si asupra ta se va abate blestemul Meu!", el a raspuns: "Pe puterea Ta jur!". Ceea ce inseamna: ce iubesc in Tine este aceasta putere atat de inalta incat nimeni nu se ridica pana la Tine si nimeni nu este vrednic de Tine. Caci daca cineva sau ceva ar putea fi vrednic de Tine, inseamna ca ar exista o imperfectiune in Slava Ta."

(Henry Corbin - Istoria filosofiei islamice; pasaje din opera "Intuitiile Credinciosilor iubirii" a lui Ahmad Ghazali)

"Robul meu se apropie de Mine prin fapte pline de credinta, pana cand incep a-l iubi; iar cand il iubesc, Eu sunt urechea lui, ochiul lui, limba lui, piciorul lui, mana lui. Prin Mine el aude, vede, vorbeste, merge si simte."

(hadith extras din Rumi - Mathnawi)


Una dintre superbele melodii ale lui Omar Faruk - "Sultan of Hearts", cu versuri din Rumi.

Omar Khayyam - Rubaiate

Venirea mea pe lume nimic nou n-a adus,
Plecarea-mi n-o sa-nalte pustiuri, mari de plans.
De ce-am venit anume, nicicand nu voi afla.
De ce voi pleca-n moarte, poate voi sti candva...


Ma naissance n'ajouta rien a l'Univers,
La mort ne reprendra que l'ecorce de ma chair.
Pourquoi suis-je venu, personne ne sait me le dire.
Pourquoi dois-je m'en aller? Voyons, d'abord partir...

Sami Yusuf - You came to me

Un model bun

Un mullah vru sa-si protejeze fiica de pericolele vietii. Cand veni vremea si ea se facu o adevarata floare a frumusetii, el o lua deoparte si ii vorbi despre josnicia si rautatea lumii:
"Draga mea fiica, zise el, tine minte ce-ti spun. Toti barbatii vor un singur lucru. Barbatii sunt vicleni. Ei pun capcane oriunde pot. Nu-ti dai seama cum te afunzi tot mai adanc in mlastina dorintelor lor. Vreau sa-ti arat calea nefericirii. Mai intai, barbatul se da in vant dupa cele mai bune trasaturi ale tale si te admira. Apoi, te invita sa iesi cu el. Apoi, amandoi treceti pe langa casa lui, iar el mentioneaza ca vrea doar sa-si ia haina. Te intreaba daca nu ti-ar placea sa intri in casa cu el. Sus, te invita sa iei loc si-ti ofera un ceai. Amandoi ascultati muzica si, la momentul potrivit, se arunca dintr-o data asupra ta. Astfel, tu esti violata, si noi suntem violati, mama ta si cu mine. Familia noastra e violata si buna noastra reputatie este pierduta."

Fetei ii mersera cuvintele tatalui drept la inima. Ceva timp dupa aceea, urca sus la tatal ei si zambi mandra:
"Tata, il intreba ea, esti oare profet? De unde ai stiut cum se intampla totul? A fost exact asa cum mi-ai descris. Mai intai mi-a admirat frumusetea. Apoi m-a invitat in oras. Ca prin coincidenta, am trecut pe langa casa lui. Apoi bietul baiat a observat ca-si uitase haina. Si, ca sa nu raman singura, m-a invitat sa intru in apartamentul sau. Cum cer bunele maniere, mi-a oferit ceai si a luminat ziua cu o muzica frumoasa. In acel moment, m-am gandit la cuvintele tale si am stiut exact ce se va intampla. Dar vezi, sunt vrednica sa-ti fiu fiica. Cand am simtit ca se apropie momentul, m-am aruncat asupra lui si l-am violat, pe el, pe parintii lui, familia, buna reputatie si stima lui!"

(Nossrat Peseschkian - Povesti orientale)

Marilynne Robinson - Galaad

-Sunt doua ocazii cand frumusetea sacra a Creatiunii devine orbitor de vizibila, si ele apar impreuna. Una este cand simtim insuficienta noastra fata de lume si o alta este cand simtim insuficienta extrema a lumii fata de noi.
-Memoria poate face un lucru sa para mai mult decat a fost in realitate.
-Interdictia isi pierde forta daca este invocata pentru orice.
-Omul se naste ca sa sufere, dupa cum scanteia se naste ca sa zboare.
-Scurt ne e somnul, de-a pururi vom trai, si/Moarte nu va mai fi; Moarte, vei muri. (John Donne)
-Daca ati vrea sa aflati cum e iadul, nu tineti mana deasupra flacarii unei lumanari, ci doar ganditi-va la cel mai rau si mai parasit loc din sufletul dumneavoastra.
-Odata am auzit ca noi, crestinii, veneram tristetea. Ceea ce este intru totul adevarat. Dar noi, este corect sa o spunem, credem ca in ea se afla un mister sacru.
-Cred ca in tristete este demnitate pur si simplu pentru ca este bunavointa lui Dumnezeu sa fie asa. Intotdeauna El ii ridica pe cei doborati.
-Profetii iubesc oamenii pe care ii pedepsesc.
-Cele mai rele ocazii pot avea o mare valoare ca experiente. Si destul de des, atunci cand ne gandim ca ne aparam, ne luptam cu salvatorul nostru.

Benyamin Bahadori - Ahay to