joi, 9 septembrie 2010


Orhan Pamuk - Ma numesc Rosu


Daca in tine dainuie chipul unei iubite, pictat in inima, iti este casa intreaga lume.


La fel ca si cartea, ravasul se citeste prin adulmecare, pipaire, atingere. Din pricina asta, desteptii spun: "Ia citeste, sa vedem ce zice scrisoarea!" Iar prostii spun: "Ia citeste ce scrie!" Iscusinta consta in a citi nu numai ceea ce sta scris, ci si ravasul, in intregime.

Important este ca pictura, prin frumusetea sa, sa te indemne sa pretuiesti bogatia vietii, dragostea, culorile lumii create de Dumnezeu, sa te indemne la cugetare si la credinta.

Pictura este tacerea mintii, muzica ochiului.


Cel mai adanc aspect al picturii este sa vezi ceea ce se vede in intunericul lui Dumnezeu.

Pentru ca Dumnezeu a voit ca pictura sa fie o sarbatoare, spre a-i arata celui care stie sa priveasca ca lumea insasi e o sarbatoare.

Inainte de pictura era intuneric, iar dupa pictura tot intuneric va fi. Ne amintim ca Dumnezeu ne-a spus "sa fim", laolalta cu vopselele, cu harul si cu dragostea noastra. A-ti aminti inseamna a sti ce ai vazut. A sti inseamna a-ti aminti ce ai vazut. A vedea inseamna a sti fara a-ti aminti. Prin urmare, a picta inseamna a-ti aminti de intuneric. Dragostea de pictura a marilor maestri este dorinta de a reveni, odata cu culorile, la intunericul lui Dumnezeu, stiind ca vazul si culorile au fost zamislite din intuneric. Cel care nu are memorie nu-si aminteste nici de Dumnezeu, nici de intunericul Sau. Pictura tuturor maestrilor cauta, in culori, acel intuneric profund din afara timpului.

Oare dragostea sa fie aia care-l tampeste pe om, sau doar tampitii se indragostesc?

Nu dorim, de fapt, sa putem picta un lucru cunoscut, cu toate luminile sale, ci un lucru pe jumatate intunecat, pe care nu-l cunoastem.
-Eu nu cunosc deloc moartea aceea, a zis miniaturistul care urma sa ma picteze ceva mai tarziu.

-Cu totii cunoastem moartea, a zis batranul.

-Ne temem de ea, dar n-o cunoastem.

-In ceea ce te priveste, picteaza-ti propria teama, a zis batranul.

Uneori, ideea de a face adevarul sa vorbeasca, asa cum este el, te poarta spre nesinceritate.

-Bine, dar atunci care este intelesul tuturor... intelesul tuturor acestor... care este intelesul acestei lumi? "Taina" am auzit in mine. Sau poate: "Iubeste!"

Elif: Pictura inseamna sa insufletesti ceea ce vede mintea, spre sarbatoarea ochiului.
Lam: Ochiul se strecoara in pictura atat cat sa vada in lume si sa-i slujeasca mintii.

Mim: Prin urmare, frumusetea inseamna redescoperirea de catre ochi, in lume, a ceea ce mintea cunoaste de la bun inceput.


Unii sustin ca Dumnezeu si cu mine am facut atunci un targ. Potrivit acestui fel de a judeca, eu L-as ajuta pe Dumnezeu sa-si puna robii la incercare si m-as potrivi sa le iau mintile; cei buni sunt hotarati si nu ratacesc calea, pe cand cei rai cad prada carnii, pacatuiesc si, in felul asta, se pravalesc in Iad. Ceea ce am facut eu este foarte insemnat, pentru ca, daca toata lumea s-ar duce in Rai, nimeni n-ar mai putea fi bagat in sperieti, pentru ca treburile lumii si ale statului nu pot fi implinite doar cu binele, pentru ca raul este la fel de trebuincios ca binele, pentru ca pacatul este la fel de necesar ca piosenia.

Ce poate fi mai frumos decat sa incerci sa-ti amintesti, privind cele mai frumoase imagini ale lumii, de lumea pe care a vazut-o Dumnezeu?

Daca nu visezi cu ochii deschisi, timpul ramane incremenit.


Doar nestiutorii cu minte de gaina cred ca vor ajunge in Iad pentru ca au mancat, fara a baga de seama, carne de porc. Un adevarat musulman stie insa ca teama de Iad nu a fost zamislita pentru a-l inspaimanta pe el, ci pe ceilalti.

Nu pot spune ca am inteles pe de-a-ntregul de ce poetii persani compara de secole gura noastra, a femeilor, cu calimara, dupa cum compara si madularul acela cu condeiul de trestie. Nu pot spune ca am priceput ce se afla in dosul acestor comparatii, a caror obarsie a fost uitata, dat fiind faptul ca au fost repetate neostenit, pe de rost: micimea gurii? Tacerea misterioasa a calimarii? Faptul ca Dumnezeu este un pictor?


Este o carte sublima. In culori. Si despre culori. Despre cuvinte, dragoste, arta, pictura, Dumnezeu.
Merita atentia si timpul cuvenit, va veti imbogati sufleteste, e cu adevarat fascinanta.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

  DRUMURI, RĂSPÂNTII, TREPTE (Dialog despre ucenicie 2 ) ...