Despre rai si iad

Domnul îi arată unui rabin Iadul și Raiul: ”Îți voi arăta Iadul”, a spus Domnul, și l-a condus pe rabin într-o cameră, în care, de jur împrejurul unei uriașe mese rotunde, era adunat un grup de oameni disperați, înfometați peste poate.

În mijlocul mesei era așezată o cratiță mare, cu tocană, mai mult decât suficientă pentru a-i sătura pe toți. Aroma tocăniței era îmbieroare, de-i lăsa gura apă rabinului. cu toate acestea, nici unul dintre cei aflați la masă nu mânca. Fiecare dintre mesenii așezați ținea în mână o lingură cu coadă foarte lungă, suficient de lungă pentru a ajunge la cratița cu tocăniță, însă prea lungă pentru ca mâncarea să poată fi adusă la gură.
Rabinul a văzut că suferința lor era teribilă și și-a aplecat capul cu milă.

”Acum am să-ți arăt Raiul”, a spus Domnul, și au intrat într-o altă cameră, identică cu prima – aceeași masă uriașă și rotundă în mijloc, aceeași cratiță enormă plină cu tocăniță în mijlocul ei, aceleași linguri cu cozi foarte lungi, și cu toate acestea în aer plutea veselia; fiecare părea bine hrănit, toți erau durdulii și exuberanți. Rabinul nu putea înțelege și privi spre Domnul: ”Este simplu” spuse Domnul ”dar necesită o anumită îndemânare. Vezi tu, oamenii din camera asta au învățat să se hrănească unii pe alții!”

(sursa aici)