Amos Oz - Poveste despre dragoste si intuneric

"Mi se parea ca oamenii pot sa vina si sa plece, sa se nasca si sa moara, dar cartile erau vesnice. Cand eram mic, dorinta mea era sa ma fac o carte. Nu un scriitor. Oamenii pot fi omorati ca furnicile. Nici scriitorii nu ajung greu de omorat. Dar cartile nu: oricat te-ai trudi sa le distrugi, intotdeauna e o sansa sa supravietuiasca un exemplar si sa continue sa se bucure de viata lui de pe raft, in cine stie ce ungher al vreunei librarii."

"Singuratatea, zicea mama, e ca o lovitura de ciocan care sparge sticla, dar intareste otelul."

"Dragule, imi inchipui ca la scoala ta te invata sa-l dispretuiesti pe acel tragic si minunat evreu si trag nadejde ca nici macar nu te invata si sa scuipi de cate ori treci prin fata icoanei lui sau a unui crucifix. Cand o sa mai cresti, dragule, citeste Noul Testament, lasandu-i la o parte pe profesori, si o sa descoperi ca acest om era carne din carnea noastra si os din osul nostru, era un fel de pietist evreu care facea minuni si, chiar daca a fost intr-adevar un visator, fara strop de gandire politica, isi are totusi locul sau in panteonul marilor evrei, alaturi de Baruh Spinoza, si el excomunicat."

"La Ierusalim oamenii mergeau intotdeauna ca dupa un mort sau ca intarziatii la un concert. Mai intai puneau jos varful pantofului si incercau pamantul. Apoi, dupa ce asezau piciorul, nu se grabeau deloc sa-l miste: asteptasem doua mii de ani ca sa putem pune piciorul in Ierusalim, si nu voiam sa renuntam la asta. Daca ridicam piciorul s-ar fi putut sa vina cineva si sa ne insface fasiuta de tara. Pe de alta parte, dupa ce ai ridicat piciorul, nu te pripi sa-l pui iar jos: cine stie in ce cuib de vipere poti calca. Sute de ani ne-am platit cu sange impetuozitatea, am cazut iar si iar in mainile dusmanilor pentru ca am pus picioarele pe pamant fara sa ne uitam pe unde mergem. Cam asa paseau oamenii la Ierusalim. Dar la Tel Aviv - maiculita! Intreg orasul era o lacusta uriasa. Oamenii saltau, ca si casele, strazile, pietele, briza marii, nisipul, bulevardele, si chiar norii de pe cer."

"Tel Aviv. Mare. Lumina. Nisip, schele, chioscuri pe bulevarde, un oras evreiesc alb, nou-nout, cu linii simple, care creste printre crangurile de citrice si dune. Nu doar un loc pentru care cumperi un bilet si calatoresti cu un autobuz Egged, ci cu totul alt continent."

"Ierusalimul este o batrana nimfomana care stoarce amorez dupa amorez pana il omoara si apoi se scutura de el sau de ea cascand, o vaduva neagra care isi devoreaza barbatusii in timp ce acestia inca o mai patrund."