Rumi - De ce raspunsul la rugaciuni e amanat

Oh! Multi drept-credinciosi bocind inalta rugi,
Si fumul bocetului lor se-nalta in vazduh;
Da, mireasma tamaiei tanguirilor pacatoase
Suie dincolo de-naltul acoperis al cerurilor.

Atuncea, ingerii de Dumnezeu se roaga, zicand:
"O Tu, cel ce auzi ruga si alungi durerea,
Supusul Tau pacatos in fata Ta se pleaca.
La Tine, doar la Tine, el cata obladuire;
Revarsa-ti bunavointa peste cel neajutorat.
Caci Tu-mplinesti dorintele celor ce se roaga."

Iar Domnul le raspunde: "De nu ii dau pe loc ce-Mi cere
E doar pentru a-i face lui un bine, si nu spre-a-l rani.
De Mine aminte ii aduce doar a nevoii apasare;
Asa, de par nevoia il smuceste, tragandu-l inapoi in curtea Mea.
Odata ce nevoia dusa-i, degraba se va-ndeparta si el,
Si-n lenevoase desfatari va fi pierdut din nou.
Chiar de se tanguie, din inima strigand: "O, Doamne!"
Lasati-l sa se tanguie cu inima zdrobita si piept plin de cainta.
Caci dulce-mi suna in auz vorbele lui,
Cand lacrimi varsa si striga: "O, Doamne!"
Asa, prin tanguiri si ruga
Al Meu devine pe de-a-ntregul."

Pentru aceasta privighetori si-alese pasari inchise sunt in colivii.
Dar corbi si buhe hade nu vei vedea vreodata zavorate;
Ast lucru nicicand n-a fost si nicicand nu va fi.
Fara indoiala, necazul celui credincios
Este facut spre a sluji dumnezeiescului tel.