Calendarul incendiat al lui Ierusalim Unicornus
trandav si neiscusit aspirant ucenic al Sfintei Smerenii
Tot gandul mi-este plin
de-acest venin divin
de nepatrunsul vin
al asprului destin.
Acum cand toate tac
am inteles si stiu:
nu am venit sa fac
ci sunt chemat sa fiu.
Calendarul cel mai adevarat - singurul adevarat - e cel incendiat in valvataia salbateca si sloboda a Adevarului (caruia stiindu-i Vesnicia, incendiatorul ii citeste semnele certe, statornice, foarte grave, sub orice travestire, in orice fel de costumatii de epoca). Adevaratul Calendar poate fi aprins, fireste, chiar din palpairea plapanda a scanteii scaparate din cremenea Mintii (care, de asemenea, poate citi semnele si la lumina amnarului).
Chiar in cele mai vulgare moduri ale devenirilor sale umane, spiritualitatea se vadeste ca aspiratie spre sloboda respiratie a Duhului care "sufla oriunde vrea" (orice sclavie strivind intr-un impas al mortii cugetul ce stie, chiar pana in adancurile uitarii, ca "Duhul da viata" - "Duhul Adevarului", a carui Cunoastere elibereaza).
"Claustrofobia" nu e decat replica inversata, patologica si caricaturala, a pathosului Eliberarii, de vreme ce Imparatia Cereasca a Libertatii se cucereste inchizandu-se Mintea in camara cea mai dinlauntru, incuiata, a fiintei, cu altfel de spaime, neasamanat de nimicitoare.
Dificultatea si impasul oricarei autentice Metafizici constituite ca Doctrina sta, in primul rand, in inadecvarea funciara a tuturor formularilor posibile la esenta incomunicabila a Cunoasterii realizate ca Libertate. Despre aceasta inefabila supracosmica realitate s-a putut spune, de aceea, ca "este, nu este, este si nu este, nu e adevarat ca nu este, miscatoare, neclintita, deopotriva miscatoare ca si neclintita, cu totul scapand intelegerii neinteleptilor" (Manduhya Upanishad IV, 83).
Dumnezeul ascuns este "ascuns si in Poruncile Sale" - putand astfel oricine intelege ca "poruncile" sunt, mai cu seama, niste valuri.
"Toate sunt cu putinta" la Dumnezeul Atotputerniciei - inclusiv trecerea camilei prin urechea acului, accesul la Imparatia Libertatii prin "poarta cea stramta", sau descoperirea acelei Plenitudini mai pline decat Vesnicia "Vietii" dobandite prin "implinirea poruncilor" Ordinei Suverane. Dar se arata limpede ca asemenea Plenitudine a "desavarsirii" se afla numai prin excelenta antinomiei, tocmai in inima acelui Mister al Vidului despre care nimeni nu cunoaste nimic daca nu s-a desprins de toate "avutiile" (lucruri, fiinte vii sau ganduri), sfarsind cu propria fiinta si cu fiintialitatea insasi. Iar aceasta, "fiind la oameni cu neputinta", o poate, prin urmare, numai Dumnezeul Atotputerniciei, precum s-a zis de la inceput.
Cel Prea Inalt "se naste" in adancurile cugetului bietului om prin lucrarea de taina a Rugaciunii: invocarea meditativa a Numelui Logosului, cu intreaga putere a fiintii - asemenea foc pneumatic fecundand tenebrele matricei cavernoase a Inimii si zamislind intr-insa inefabila Prezenta a Celui Nemarginit, Atotputernic "Parinte al Luminilor".
Pentru mai multe informatii despre Mihail Avramescu, teolog ortodox de origine evreiasca, profund transformat de intalnirile cu maestrii Rene Guenon si parintele Ioan Kulighin, recomand textul urmator:
http://marceltolcea.ro/tag/floriana-avramescu/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu