Evagrie Ponticul atinge, in aceasta lucrare, tema gandurilor rautatii, ale celor 8 ganduri generale sau ispitiri principale carora le este expus orice om potrivit starii sale, oferind si remediile generale, virtutile care pot fi obtinute prin efort propriu si prin harul lui Dumnezeu.
Schema devenita clasica este aceasta:
1. lacomia pantecului (gastrimargia) - infranarea (enkrateia)
2. desfranarea/curvia (porneia) - cumintenia (sophrosyne)
3. iubirea de arginti/avaritia (philargyria) - neagoniseala (aktemosyne)
4. intristarea (lype) - bucuria (chara)
5. mania (orge) - indelunga-rabdarea (makrothymia)
6. plictiseala (akedya) - rabdarea (hypomone)
7. slava desarta (kenodoxia) - lipsa de slava desarta (akenodoxia)
8. trufia (hyperephaneia) - smerita-cugetare (tapeinophrosyne)
"Opt sunt toate gandurile cele mai generale in care se cuprinde orice gand. Cel dintai este cel al lacomiei pantecelui, dupa el vine cel al desfranarii, al treilea e cel al iubirii de arginti, al patrulea cel al intristarii, al cincilea al maniei, al saselea al akediei, al saptelea al slavei desarte, iar al optulea cel al mandriei. Ca toate acestea sa perturbe sau sa nu perturbe sufletul nostru nu atarna de noi, dar ca ele sa dureze mult timp sau sa nu dureze ori ca sa puna in miscare sau sa nu puna in miscare patimile, aceasta atarna de noi".
Sfantul Evagrie ne sfatuieste sa nu zabovim in gandurile rele, sa nu ne oprim la ele, conform si zicerilor din Scriptura: "nimeni nu-si va vari foc in san fara sa-si arda vestimentele" (Prov 8, 19;115), "sa nu intarzie scorpionul in sanul tau, nici gandul rau in inima ta (Mn 58)".
"Mintea (nous) ratacitoare o stabilizeaza citirea, privegherea si rugaciunea; pofta arzatoare (epithymia) o sting foamea, setea si retragerea (anahoreza), iar irascibilitatea (thymos) agitata o potolesc psalmodia, rabdarea si mila; dar ele lucreaza acestea atunci cand sunt facute la vreme si dupa masurile cuvenite, caci ele fara masura si nu la vremea lor tin putin timp, iar cele care tin putin timp sunt mai degraba vatamatoare decat folositoare".
"Iubirea intoarce inapoi mania si irascibilitatea, iar darurile surpa ranchiuna", precum se aminteste si in Proverbele lui Solomon (21, 14). Nu exista manie dreapta impotriva cuiva care poarta chipul lui Dumnezeu".
"Cand cadem prada demonului akediei atunci, impartindu-ne cu lacrimi sufletul in doua, sa o facem pe una mangaietoare si pe cealalta mangaiata, semanand in noi nadejdi bune si rostind cuvintele lui David: "Pentru ce esti mahnit, suflete al meu, si pentru ce ma tulburi? Nadajduieste in Dumnezeu ca-L voi lauda pe El; mantuirea fetei mele este Dumnezeu" (Ps 41, 6-7). (...) Grea este intristarea si irezistibila akedia, dar lacrimile catre Dumnezeu sunt mai tari decat amandoua".
Subliniaza efortul pe care trebuie sa-l depuna omul pentru a nu face loc gandurilor rele in mintea lui:
"Fii un usier al inimii tale si nu lasa niciun gand sa intre fara intrebare. Intreaba fiecare gand si spune-i: "Esti unul din ai nostri sau unul din potrivnicii nostri?" Si daca e de-al casei, te va umple de bucurie. Dar daca e al vrajmasului, te va tulbura cu mania si-ti va starni o dorinta. Asa sunt gandurile demonilor".
"- Poate oare gandirea sa contemple mereu?
- Chiar daca nu poate mereu, dar atunci cand gandirea e stapanita de ganduri, nu zabovi sa fugi la Dumnezeu. Caci iti spun tie ca daca gandul ar fi desavarsit in aceasta, va fi mai usor sa pui in miscare un munte decat sa faci gandirea sa coboare de acolo. Caci asa cum un condamnat intemnitat intr-un loc intunecos, cand e dezlegat si vede lumina, nu mai vrea sa-si aduca aminte de intuneric, tot asa si gandirea cand incepe sa-si vada stralucirea proprie. Caci spunea unul din sfinti: "Vrand odata sa pun la incercare gandirea daca, atunci cand ii dau drumul, se duce si hoinareste in lume, i-am dat drumul si ea s-a oprit in acelasi loc nestiind unde sa se duca. Si iarasi am ridicat-o in sus. Caci stia ca, daca se duce sa hoinareasca, ar trebui sa o pedepsesc. Aceasta lucrare o realizeaza linistirea unita cu rugaciunea". Mai zicea: "Rugaciunea continua duce repede mintea la indreptare".
- Cum anume poate sa se roage totdeauna? Caci trupul e neputincios la liturghie.
- Se numeste rugaciune nu numai faptul de a sta in picioare la vremea rugaciunii, ci si acela de a ne ruga totdeauna.
- Cum totdeauna?
- Fie ca mananci, fie ca bei, fie ca umbli pe drum, fie ca faci un lucru, nu te departa de rugaciune!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu