Un bun exercitiu pentru minte si suflet, cartea te indeamna la meditatie inca de la primul citat: "Este mai de dorit minimul de cunoastere a lucrurilor foarte importante decat cunoasterea socotita foarte sigura a lucrurilor marunte". (Toma d'Aquino - "Summa theologica")
Dupa cum o spune si titlul, cartea abordeaza un subiect adesea bagatelizat de omul modern pentru care ingerul devine un personaj "de lumina" menit sa-i satisfaca nevoia de sacru si cam atat.
"Ingerul ce altceva este daca nu alteritatea noastra identica, deschiderea noastra latenta catre un "propriu" extins, catre tot ceea ce, fara sa ne fie strain, e "altceva" in noi, altceva-ul nostru." zice Plesu.
"In termeni platonieni, daimonul nostru, fiinta angelica este, asadar, coaja imediat anvelopanta a identitatii noastre. E o extensie a eului. E prima extensie, prima expansiune a omului creat inspre Dumnezeu, dupa cum este prima extensie a lui Dumnezeu inspre omul creat. S-a spus mereu ca ingerii sunt "dublul" ceresc al omului".
"Dumnezeu nu poate fi vizitat la El acasa. El poate da doar intalnire credinciosului intr-un "loc neutru", locul teofaniilor si al angelofaniilor, locul revelatiilor si al inspiratiei, al ritualurilor, al iluminarii. In putine cuvinte, locul acesta, aflat in intervalul dintre lumea pamanteasca si Tronul dumnezeiesc, poate fi numit mundus imaginalis, "centura de smarald a lumii noastre"..."
"Lumea imaginala e reala, dar e altfel reala decat ceea ce socotim, de regula, real. Nu poti sa mergi spre ea uitandu-te pe o harta, nu e "undeva", pentru ca e ubicua. Ea traieste numai ca urmare a unei relatii: relatia dintre ea insasi si cel care o cauta. Cu alte cuvinte, ca sa se deschida, are nevoie de activarea interesului tau pentru ea si de o facultate speciala, din familia imaginatiei".
(...) "Cu cat patrunzi mai tenace spre interior, cu atat esti mai aproape de o alta exterioritate. Sau, altfel spus, daca avansezi suficient de mult spre inauntru, dai, intr-un tarziu, de un "in afara", dar de un alt "afara" decat cel din care plecasesi".
(...) "Moartea e, intr-o prima etapa, o experienta a "imaginalului", o "trezire" in lumile intermediare. De aceea spune un hadith al Profetului: "Oamenii dorm. Cand mor, se trezesc". "Imaginalul" e spatiul in care se "descompune", dupa exit, experienta noastra sufleteasca."
"Fiecare viata individuala e suma mortilor posibile lasate in urma. Biografia oricarui batran e cimitirul virtual al unui numar indefinit de sfarsituri "amagite", "ratate", evitate in mod inexplicabil."
"Pentru omul modern, lumea este o suma de legi naturale severe, combinate cu obscure episoade aleatorii, in vreme ce pentru omul traditional - asa cum va spuneam la prima noastra intalnire - lumea e ordine fara rest, ansamblu armonic de evenimente providentiale".
"Toma d'Aquino: orice treapta a fiintei e sub regia celei care ii este superioara (Summa theologica: "Cele miscatoare si schimbatoare sunt miscate si ordonate de cele nemiscate si neschimbatoare). Isaac Sirul: "Orice lucru mai inalt decat altul e ascuns aceluia fata de care este mai inalt...". Pe fundalul acestor doua legi, orice efort de intelegere implica un foarte fin dozaj de rigoare si mister, de transparenta si opacitate. Credinta nu este altceva decat tocmai acest dozaj: certitudine asupra cauzelor, acces limitat asupra modului lor de operare".
"Fiecare inger capata functia de inger pazitor o singura data, pentru un singur om. El e solidar pana la capat cu succesul sau esecul misiunii sale, si nu e "transferabil", rutinier, altei persoane".
"Nu pare intelept sa atribuim insotitorului ceresc o psihologie resentimentara, de tip uman. Iubirea lui nu ingaduie "suparari" conjuncturale, capricii, dezamagiri mai mult sau mai putin cochete. E o iubire aspra, exigenta, dar straina de traseul oscilatoriu al iubirii pamantesti".
"Protectia e pro-iectie. Scopul ei nu este sa apere de ceva, ci in vederea a ceva. Protectorul nu se concentreaza obsesiv asupra protejatului, ci asupra destinatiei sale spirituale. Cu alte cuvinte, ceea ce trebuie protejat e un intreg parcurs, cu punctul lui de sosire, si nu integritatea episodica, stagnanta, a fiecarei clipe".
"Practicata cu intelepciune, protectia oculteaza prezenta protectorului. Ingerul e discret". (...) "Cine se substituie ingerului il indeparteaza".
"Cand te rogi, nu esti niciodata singur. Chiar atunci cand te rogi in singuratate - spune Clement din Alexandria - participi la rugaciunile corurilor ingeresti".
"Pentru a te apropia de cele inalt-nevazute nu e destul sa fii harnic si curios (ca cercetatorul naturii), ci trebuie sa-ti schimbi viata, sa devii instrumentul propriei tale transfigurari".
"Facerea lumii e declansarea unei fabuloase rasturnari: arborele originar, care are radacinile infipte in cer, e plantat invers, cu radacinile in pamant. (...) Din perspectiva aceasta, "nebunia" lumeasca e intelepciune si "intelepciunea" lumeasca e nebunie. Viata spirituala nu e altceva decat practica tenace a acestei salutare rasturnari. (...) Aceasta inversare a raporturilor produce si o noua imagine a eticului: cand dai, te imbogatesti, cand pierzi, castigi, cand raspunzi urii cu iubire te mantui. Te misti, prin urmare, intr-o lume paradoxala, in care se petrec fenomene neasteptate: daca in lumea "obisnuita" vasul din care torni se goleste, in lumea "rasturnata" a duhului (si a duhurilor) vasul din care torni e tot mai plin".
"Origene atribuie ingerilor creatia limbilor. Pentru asta, ei trebuie sa fi creat mai intai "elementele" limbilor, literele. Iar literele nu sunt doar "materia prima" a cuvintelor, ci arhetipuri ale lumii, modele originare (si originante) ale universului vizibil. Ele deriva din Logos-ul inceputurilor, sunt prima Lui "diversificare". (...) Omul desavarsit devine litera, asceza devine scriere".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu