"Dumnezeu este al tuturor celor inzestrati cu voie libera; El este viata tuturor, mantuirea tuturor - a credinciosilor si a necredinciosilor, a dreptilor si a nedreptilor, a celor cinstitori de Dumnezeu si a celor necinstitori, a celor fara de patimi si a patimasilor, a monahilor si a mirenilor, a inteleptilor si a celor simpli, a sanatosilor si a bolnavilor, a tinerilor si a batranilor - , precum ale tuturor sunt revarsarea luminii, stralucirea soarelui si schimbarile anotimpurilor. Si nu poate fi altfel, caci "nu este partinire la Dumnezeu". (Rom. 2, 11)
Despre incercari si straduinte
"Celor ce incearca sa se urce cu trupul la cer, cu adevarat le trebuie o silire peste masura de mare si dureri neincetate, mai ales la inceputul lepadarii de lume, pana cand naravul nostru cel iubitor de dulceti si inima noastra cea nesimtitoare vor ajunge, din plans adevarat, la iubirea de Dumnezeu si curatie".
"Toti cei ce se apropie de aceasta nevointa trebuie sa se lepede de toate, sa-si rada de toate, sa paraseasca toate, ca sa-si puna o temelie neclintita. Iar temelia cea mai buna, alcatuita dintre trei parti sau trei stalpi, este nerautatea, postul si intreaga intelepciune".
"Nimeni nu trebuie sa se socoteasca nevrednic de fagaduinta monahala, punand drept pricina greutatea si pricina pacatelor sale, si din pricina iubirii sale de placeri, sa se smereasca in chip fatarnic, nascocind indreptatiri ca sa-si dezvinovateasca pacatele sale (Ps. 140,4); caci unde este multa putreziciune, acolo trebuie si o doctorie tare care sa curete spurcaciunea, iar cei sanatosi nu merg la spital".
"Sa luam aminte ca nu cumva, socotind ca mergem pe calea cea ingusta si stramta, sa ratacim de fapt pe cea lata si larga. Calea cea ingusta ti-o va arata stramtorarea pantecelui, privegherile de toata noaptea, apa bauta cu masura, putinatatea painii, bautura curatitoare a necinstirii, primirea mustrarilor, luarile in ras, sudalmele, taierea voii proprii, rabdarea jignirilor, suferirea fara de cartire a dispretului si a poverii ocarilor; cand vei fi asuprit - sa rabzi cu barbatie; cand te vor cleveti - sa nu te superi; cand te vor umili - sa nu te manii; cand te vor osandi - sa te smeresti. Fericiti toti cei ce umbla pe cararile drumului aratat aici, ca "a acelora este imparatia cerurilor" (Mt. 5,3-12).
Despre ascultare
"Ascultarea este lucrare fara de cercare, moarte de buna voie, viata straina de iscodire, lipsa de grija in fata primejdiilor, indreptatire nepregatita inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, plutire pe ape fara de primejdie, calatorie dormind. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei. Cel ascultator, precum un mort, nu vorbeste impotriva si nu face deosebire intre cele bune si cele ce par rele; caci pentru toate va raspunde acela care cu evlavie a omorat sufletul lui. Ascultarea este parasirea dreptei socoteli din imbelsugare de dreapta socoteala."
"Monahul cel smerit cugetator nu iscodeste despre lucruri de nepatruns, iar cel trufas vrea sa cerceteze si adancurile judecatilor Domnului".
"Ceea ce uneori e leac pentru unul, pentru altul e otrava, iar uneori acelasi lucru, dat aceluiasi om, e doctorie pentru el daca i se da la vremea cuvenita, iar daca i se da la vreme nepotrivita, e otrava".
"Dupa fire este cu neputinta ca ceea ce este netrupesc sa fie ingradit de trup, insa celui ce L-a dobandit pe Dumnezeu toate ii sunt cu putinta".
"Dupa cum cei ce au simtul mirosului sanatos pot sti daca cineva are parfumuri ascunse asupra sa, tot astfel si sufletul curat recunoaste in altii atat buna mireasma pe care a primit-o el insusi de la Dumnezeu, cat si putoarea cea rea de care s-a izbavit cu desavarsire, desi altii nu simt acestea".
"Deci sa nu ne insele pe noi sarguinta cea trufasa, indemnandu-ne sa cautam mai inainte de vreme cele ce vor veni la vremea lor. Sa nu cautam iarna cele ale verii, nici in timpul semanatului cele ce tin de seceris, caci este o vreme pentru a semana osteneli si o vreme pentru a secera negraitele daruri ale harului".
"Este o deznadajduire care vine de la multimea pacatelor, impovararea constiintei si nesuferita intristare, cand sufletul se scufunda din pricina multimii ranilor si se ineaca de greutatea lor in adancul deznadejdii.
Insa este o deznadajduire de alt fel, care vine din mandrie si inchipuire de sine, cand cei cazuti socotesc ca ei n-au meritat aceasta cadere.
Daca cineva va cerceta acestea, va afla ca intre una si alta este urmatoarea deosebire: cei stapaniti de cea dintai se dau pe sine prada nepasarii, iar cei stapaniti de cea din urma, fiind intru deznadejde, se tin de nevointa, lucruri care se bat cap in cap. Insa prima se vindeca prin infranare si buna nadejde, iar cea din urma prin smerenie si prin a nu judeca pe nimeni".
"In toate indeletnicirile tale si in orice fel de vietuire, de esti in supunere fata de cineva sau nu, de-ti este lucrarea ta vazuta sau duhovniceasca, sa-ti fie tie lege si dreptar a te intreba daca ceea ce savarsesti este dupa Dumnezeu".
"A te indoi in judecati si a nu te hotari vreme indelungata sa alegi una din doua este semnul unui suflet neluminat de sus si stapanit de slava desarta".
"Dumnezeu nu este nedrept si nu inchide usile milostivirii Sale pentru aceia care bat in ele cu smerenie".
"In toate lucrarile noastre, atat in cele grabnice, cat si in cele ce pot fi amanate pentru un timp, Domnul priveste intotdeauna la scopul nostru si, de aceea, tot ceea ce este strain de impatimire si de orice necuratie, si se face numai pentru Dumnezeu, iar nu pentru altceva, ni se va socoti ca bun, desi tocmai n-ar fi tocmai bun intru totul".
"Dupa cum apa sterge cele scrise, asa si lacrimile pot curati pacatele".
"Sezand la inaltime, pandeste, daca stii cum, si atunci vei vedea cum si unde, de unde, cati si ce fel de furi vor sa intre si sa-ti fure strugurii".
Despre linistire
"Cine a ajuns la linistire, acela a cunoscut adancul tainelor, insa n-ar fi patruns in acela daca n-ar fi vazut si n-ar fi auzit mai intai suflarea vanturilor dracesti si tulburarea valurilor de ispite, fiind poate si stropit de ele. Cele spuse de noi le intareste Apostolul Pavel, caci daca el n-ar fi fost rapit in rai, ca intr-o linistire, atunci n-ar fi auzit graiuri negraite. Urechea celui ce se linisteste va primi de la Dumnezeu descoperiri minunate, de aceea linistea cea intrutot inteleapta zice in cartea lui Iov: "oare nu va primi urechea mea cele preaminunate de la El?" (Iov 4,12).
"Credincios nu este acela care crede ca Dumnezeu toate le poate, ci acela care crede ca va primi de la El tot ce va cere. Credinta capata si acelea pe care nu indrazneste sa le nadajduiasca".
Despre rabdare
"Daca vei castiga toiagul rabdarii, atunci cainii iadului degraba vor inceta a se obraznici inaintea ta. Rabdarea este o osteneala de neinfrant a sufletului, care nu este clatinata deloc de zgomote sau lovituri, fie ele cu pricina sau fara pricina.
Cel rabdator este un lucrator neabatut, care prin caderi ajunge la biruinta. Rabdarea inseamna sa-ti hotarasti tie dinainte si sa astepti necaz in fiecare zi. Rabdarea este curmarea dezvinovatirilor si luarea aminte la sine.
Un lucrator al linistirii nu are nevoie atat de mult de mancare trupeasca, cat de rabdare, caci lipsa celei dintai ii va aduce cununa, iar lipsa celei de-a doua ii va aduce pierzare. Barbatul rabdator a murit mai inainte de moarte, facandu-si chilia mormant. Rabdarea se naste din nadejde si plans. Fara aceste doua virtuti, cel ce se linisteste este robul akediei".
Despre rugaciune
"Petrecand multa vreme in rugaciune si nevazand rodul, nu zice: eu n-am dobandit nimic. Caci insasi petrecerea in rugaciune este deja o agoniseala, si ce alt bine e mai inalt decat a te lipi de Domnul si a ramane neincetat in unire cu El?"
"Daca cineva iti cere sa te rogi pentru el, atunci chiar daca nu ai dobandit darul rugaciunii, nu il refuza. Caci adesea credinta celui ce cere rugaciunea il mantuieste si pe acela care se roaga pentru el cu frangerea inimii".
"Am vazut un neputincios care, intarindu-se prin credinta, a curatit neputinta altui neputincios, rugandu-se pentru el cu o nerusinare vrednica de lauda si punandu-si sufletul sau pentru sufletul aproapelui, insa cu smerenie. Astfel, prin vindecarea aproapelui, s-a vindecat si el pe sine insusi."
"Cere prin plans, cauta prin ascultare, bate prin indelunga rabdare. Caci astfel "cel ce cere ia, cel ce cauta afla, si celui ce bate i se va deschide" (Mt. 7,8)
"Fii cu barbatie in toate imprejurarile si Insusi Dumnezeu va fi invatatorul tau la rugaciune. Nu poti ca prin cuvinte sa inveti a vedea, caci aceasta este o insusire a firii, tot asa si frumusetea rugaciunii n-o poti cunoaste din invatatura altuia. Caci ea are ca invatator al sau pe Dumnezeu, Cel "ce invata pe om cunostinta, da rugaciune celui ce se roaga si binecuvanteaza anii celor drepti". (Ps. 93,10; I Reg. 2,9).
"Nu acel invatator este vrednic de mirare, care pe copiii cei isteti i-a facut oameni intelepti, ci acela care si pe cei nestiutori si neintelepti i-a inteleptit si i-a adus la desavarsire. Iscusinta calaretilor atunci se arata si este laudata, cand ei biruiesc chiar si avand cai neinvatati, fara sa ii vatame".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu