Confesiunea unui copil al secolului (Alfred de Musset)

Multumeste Lui Dumnezeu ca-ti arata cerul si, pentru ca bati din aripi, nu te crede pasare. Nici chiar pasarile nu pot trece dincolo de nori; exista o inaltime la care nu mai au aer, si ciocarlia, care se inalta cantand in ceturile diminetii, cade uneori moarta in brazda. Soarbe din dragoste atat cat un om sobru soarbe din vin, sa nu ajungi betiv.

Sa iubesti inseamna sa pasesti liber in acest templu si sa ai alaturi de tine o fiinta in stare sa inteleaga de ce un gand, un cuvant, o floare te fac sa te opresti si sa-ti ridici capul spre triunghiul ceresc.

Femeia care se vinde n-are dreptul sa dispretuiasca decat un singur om din lume, pe acela care o iubeste.
Femeia care iubeste si care rezista nu iubeste destul, iar cea care iubeste destul si rezista stie ca este mai putin iubita.

Sunt asemenea legaturi de viata, care nici nu incep si nici nu se termina; cand te vezi, reiei totul, si de-ndata ce ti-ai luat ramas bun, uiti.
Exista iubiri in viata care iti tulbura mintea, simturile si inima, dar intre toate una singura nu te tulbura, ci te patrunde, si aceea nu moare decat odata cu faptura in care a prins radacini.