luni, 8 martie 2010


Dulcea mea Doamna / Eminul meu iubit

IUBINDU-TE, AM INTELES CA UN OM POATE AVEA TOTUL, NEAVAND NIMIC, SI NIMIC, AVAND TOTUL.

Tu stii ca in sentimentul de care-ti vorbesc nu e nimic banal, care sa aiba ceva in comun nici cu teoria placerii, nici cu platitudinele unei tinereti necorupte.

Nici tineretea, nici frumusetea ta, nici virtuti sufletesti, nici gratii fizice nu au fost cauza acelei simtiri care a aruncat o umbra adanca asupra vietii mele intregi.
Adesea, exista enigme matematice, pentru a caror dezlegare iti trebuie o cifra cunoscuta; adesea, un complex de cazuri se dezleaga prin o singura cauza necunoscuta.
Astfel, viata mea, ciudata si azi si neexplicabila pentru toti cunoscutii mei, nu are un inteles fara tine.
Nu stiu de ce esti o parte intregitoare a tuturor gandurilor mele, nici ma preocup s-o stiu, caci nu mi-ar folosi nimic. Dar este o legatura cu tine neexplicabila, nu intre viata ta si a mea, dar desigur, intre a mea si tot ceea ce te atinge pe tine, intre a mea si rasuflarea ta pe pamant. Veronica - e intaia data ce-ti scriu pe nume si cutez a-l pune pe hartie - nu voi sa-ti spun, dar tu nu stii, nici poti sti cat te-am iubit, cat te iubesc.
Atat de mult, incat mai bine as intelege o lume fara soare decat pe mine fara ca sa nu te mai iubesc.


(Corespondenta Mihai Eminescu - Veronica Micle)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

  DRUMURI, RĂSPÂNTII, TREPTE (Dialog despre ucenicie 2 ) ...